AUTODETERMINÁRE,autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie). (Sursa: DEX '98 )
AUTODETERMINÁREs.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / < autodetermina]. (Sursa: DN )
AUTODETERMINÁREs. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination) (Sursa: MDN )
AUTODETERMINÁRE,autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putând merge până la despărțirea de stat. – Din auto1- + determinare. (Sursa: DLRM )
autodetermináre s. f. (sil. a-u-) → determinare (Sursa: Ortografic )
A SE AUTODETERMINÁ mă autodetérminintranz. A aplica principiul autodeterminării. /auto- + a (se) determina (Sursa: NODEX )
AUTODETERMINÁRE ~ărif. Principiu politic conform căruia un stat sau o națiune își alege singură regimul economic, politic, social și cultural. [G.-D. autodeterminării] /auto- + determinare (Sursa: NODEX )
AUTODETERMINÁvb. I. refl. A aplica principiul de autodeterminare. [După fr. autodétermination]. (Sursa: DN )
autodeterminá vb. (sil. a-u-) → determina (Sursa: Ortografic )
