AUTOCRÍTICĂs.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique]. (Sursa: DN )
AUTOCRÍTICĂ s. f. Metodă de bază în acțiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste și a oamenilor muncii, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea în mod deschis și cinstit a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. – Din auto1- + critică. (Sursa: DLRM )
autocrítică s. f. (sil. a-u-to-cri-) → critică (Sursa: Ortografic )
AUTOCRÍTIC, -Ă,autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika). (Sursa: DEX '98 )
AUTOCRÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocritică; propriu autocriticii. În spirit ~. /auto + critic (Sursa: NODEX )
AUTOCRÍTIC, -Ăadj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique]. (Sursa: DN )
AUTOCRITICÁvb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s'autocritiquer]. (Sursa: DN )
AUTOCRÍTIC, -Ă I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activități. (< fr. autocritique, după rus. samokritika) (Sursa: MDN )
AUTOCRITICÁvb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer) (Sursa: MDN )
AUTOCRÍTIC, -Ă,autocritici, -e, adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. – Din auto1- + critic. (Sursa: DLRM )
