AUTOCEFALÍE s. f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphalie. (Sursa: DEX '98 )
AUTOCEFALÍE f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. /<fr. autocéphalie (Sursa: NODEX )
AUTOCEFALÍE s.f. Independență, neatârnare a unei biserici ortodoxe naționale. [< fr. autocéphalie, cf. gr. autokephalia]. (Sursa: DN )
AUTOCEFALÍE s. f. independență a unei biserici ortodoxe naționale. (< fr. autocéphalie) (Sursa: MDN )
AUTOCEFALÍE, autocefalii, s. f. (Bis.) Independență, neatârnare. – După fr. autocéphalie (< gr.). (Sursa: DLRM )
AUTOCEFALÍE s. (BIS.) independență, neatârnare. (~ bisericii ortododoxe române față de celelalte biserici creștine.) (Sursa: Sinonime )
autocefalíe s. f. (sil. a-u-); art. autocefalía, g.-d. autocefalíi, art. autocefalíei (Sursa: Ortografic )
autocefalíe f. (d. autocefal). Independență bisericească. (Sursa: Scriban )
| autocefalie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | autocefalie | autocefalia |
| plural | autocefalii | autocefaliile |
| genitiv-dativ | singular | autocefalii | autocefaliei |
| plural | autocefalii | autocefaliilor |
| vocativ | singular | autocefalie, autocefalio |
| plural | autocefaliilor |
