AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AUTOCEFÁL, -Ă adj. (Despre biserica ortodoxă) Care se conduce singur; independent, neatârnat. [< fr. autocéfale, cf. gr. autos – însuși, kephale – cap]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AUTOCEFÁL, -Ă adj. care se bucură de autocefalie. (< fr. autocéphale) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. (Despre forma de organizare a bisericii ortodoxe) Care se conduce singur. – După fr. autocéphale (< gr.). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AUTOCEFÁL adj. (BIS.) independent, neatârnat. (Biserica ortodoxă română este ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

autocefál adj. m. (sil. a-u-), pl. autocefáli; f. sg. autocefálă, pl. autocefále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

autocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. autokéfalos, d. autós, însușĭ, și kephalé, cap). Independent (față de străinătate): biserica românească e autocefală de la 1885. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

AUTOCEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre biserica ortodoxă) Care ține de autocefalie; propriu autocefaliei. /<fr. autocéphale (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard