AUTOCALOMNIÁ vb. I. refl. A-și calomnia propria persoană. [< auto1- + calomnia]. (Sursa: DN )
autocalomniá vb. → calomnia (Sursa: Ortografic )
AUTOCALOMNÍE s.f. Calomnie la adresa propriei persoane. [< autocalomnia]. (Sursa: DN )
autocalomníe s. f. → calomnie (Sursa: Ortografic )
| autocalomnia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) autocalomnia | autocalomniere | autocalomniat | autocalomniind | singular | plural |
| autocalomniază | autocalomniați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | autocalomniez | (să) autocalomniez | autocalomniam | autocalomniai | autocalomniasem |
| a II-a (tu) | autocalomniezi | (să) autocalomniezi | autocalomniai | autocalomniași | autocalomniaseși |
| a III-a (el, ea) | autocalomniază | (să) autocalomnieze | autocalomnia | autocalomnie | autocalomniase |
| plural | I (noi) | autocalomniem | (să) autocalomniem | autocalomniam | autocalomniarăm | autocalomniaserăm, autocalomniasem* |
| a II-a (voi) | autocalomniați | (să) autocalomniați | autocalomniați | autocalomniarăți | autocalomniaserăți, autocalomniaseți* |
| a III-a (ei, ele) | autocalomniază | (să) autocalomnieze | autocalomniau | autocalomniară | autocalomniaseră |
* Formă nerecomandată
| autocalomnie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | autocalomnie | autocalomnia |
| plural | autocalomnii | autocalomniile |
| genitiv-dativ | singular | autocalomnii | autocalomniei |
| plural | autocalomnii | autocalomniilor |
| vocativ | singular | autocalomnie, autocalomnio |
| plural | autocalomniilor |
