AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AUSCULTÁȚIE s. f. auscultare. (< fr. auscultation, lat. auscultatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AUSCULTÁȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămânilor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

auscultáție s. f. (sil. aus-, -ți-e), art. auscultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. auscultáții, art. auscultáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard