AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (1). 2. (Pop.) Mină de aur (1). [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ărie. (Sursa: DEX '98 )
AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur. 2. (Pop.) Mină de aur. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ărie. (Sursa: DLRM )
AURĂRÍE s. aurărime. (S-a găsit la el multă ~.) (Sursa: Sinonime )
aurăríe s. f. (sil. a-u-), art. aurăría, g.-d. art. aurăríei; pl. aurăríi, art. aurăríile (Sursa: Ortografic )
aurăríe f. (d. aur). Cantitate de aur, lucrurĭ de aur. (Sursa: Scriban )
AURĂRÍE ~i f. 1) Obiecte de aur. 2) pop. Loc de unde se scoate aurul. /aur + suf. ~ărie (Sursa: NODEX )
| aurărie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | aurărie | aurăria |
| plural | aurării | aurăriile |
| genitiv-dativ | singular | aurării | aurăriei |
| plural | aurării | aurăriilor |
| vocativ | singular | aurărie, aurărio |
| plural | aurăriilor |
