AURÍRE,auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri. (Sursa: DEX '98 )
AURÍRE,auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-] (Sursa: DLRM )
AURÍRE s. aurit, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.) (Sursa: Sinonime )
auríre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurírii; pl. auríri (Sursa: Ortografic )
AURÍ,auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur. (Sursa: DEX '98 )
A AURÍ ~ésctranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur (Sursa: NODEX )
A SE AURÍ mă ~éscintranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur (Sursa: NODEX )
AURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la ) aur”, „de aur”, „ca aurul”. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur]. (Sursa: DN )
AURÍ,auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur. (Sursa: DLRM )
AURÍ vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.) (Sursa: Sinonime )
aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. și pl. aureáscă (Sursa: Ortografic )
aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc. (Sursa: Scriban )
AURI SACRA FAMES! (lat.) blestemanta foame de aur! – Vergiliu, „Eneida”, III, 56. Mobilul pentru care regele Traciei, Polimnestor, l-a ucis pe Polidor, fiul lui Priam, ce-i fusese încredințat împreună cu arul Troiei. Setea de avere, care împinge la ticăloșii. (Sursa: DE )
