AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AÚLIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AÚLIC1 s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

aúlic adj. m., pl. aúlici; f. sg. aúlică, pl. aúlice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

AÚLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de curtea unui suveran; de la curtea unui suveran. /<lat. aulicus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard