Dex.Ro Mobile
AUGMENTÁ, augmentez, vb. I. Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). – Din fr. augmenter, lat. augmentare. (Sursa: DEX '98 )

AUGMENTÁ vb. I. tr. A mări, a crește, a spori. [Pron. a-ug-. / < fr. augmenter, cf. lat. augmentum < augere – a crește]. (Sursa: DN )

AUGMENTÁ vb. tr. a mări, a spori. (< fr. augmenter, lat. augmentare) (Sursa: MDN )

AUGMENTÁ vb. v. crește, mări, multiplica, spori. (Sursa: Sinonime )

augmentá vb. (sil. aug-), ind. prez. 1 sg. augmentéz, 3 sg. și pl. augmenteáză (Sursa: Ortografic )

A AUGMENTÁ ~éz tranz. rar A face mai mare; a mări; a spori; a majora. [Sil. aug-] /<fr. augmenter, lat. augmentare (Sursa: NODEX )

A argumenta ≠ a diminua (Sursa: Antonime )

augmentéz v. tr. (lat. augmentare). Măresc, sporesc: a augmenta o leafă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
augmenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) augmenta augmentare augmentat augmentând singular plural
augmentea augmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) augmentez (să) augmentez augmentam augmentai augmentasem
a II-a (tu) augmentezi (să) augmentezi augmentai augmentași augmentaseși
a III-a (el, ea) augmentea (să) augmenteze augmenta augmentă augmentase
plural I (noi) augmentăm (să) augmentăm augmentam augmentarăm augmentaserăm, augmentasem*
a II-a (voi) augmentați (să) augmentați augmentați augmentarăți augmentaserăți, augmentaseți*
a III-a (ei, ele) augmentea (să) augmenteze augmentau augmenta augmentaseră
* Formă nerecomandată