Dex.Ro Mobile
AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

AUDIÉNT, -Ă s.m. și f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat și fără a se prezenta la examene. [< audia]. (Sursa: DN )

AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens) (Sursa: MDN )

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-di-ent] – Lat. lit. audiens, -ntis. (Sursa: DLRM )

audiént s. m. (sil. a-u-di-ent), pl. audiénți (Sursa: Ortografic )

audiént, -ă adj. și s. (lat. áudiens, -éntis; germ. audient). Care e primit numaĭ să audă lecțiunile, dar nu e primit la examin [!]. (Sursa: Scriban )

AUDIÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care audiază cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. /<lat. audiens, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
audient   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular audient audientul audientă audienta
plural audienți audienții audiente audientele
genitiv-dativ singular audient audientului audiente audientei
plural audienți audienților audiente audientelor
vocativ singular
plural