ATÚNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci ? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: atúnce, atúncea adv.] – Din lat. *ad-tuncce. (Sursa: DEX '98 )
ATÚNCIadv. 1) (temporal) În momentul acela; pe vremea aceea. 2) (concesiv) Numai în acest caz. 3) (cu rol de conjuncție) În cazul acesta. Dacă pleci, atunci treci pe la mine. [Sil. a-tunci; Var. atuncea] /<lat. ad-tuncce (Sursa: NODEX )
ATÚNCI adv. I. 1. În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci și nici atunci = niciodată. 2. Într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. Pun mâna pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci.II. Numai așa, numai în acest caz. Să te vedem cum lucrezi, și atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjuncție) În cazul acesta. [Var.: atúnce, atúncea adv.] – Lat. *ad-tuncce. (Sursa: DLRM )
ATÚNCI adv. (pop.) apoi. (~ ce vrei?) (Sursa: Sinonime )
atúnci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela). (Sursa: DER )
atúncea (ea dift.) și atúncĭ adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, și tunc, atuncĭ; sp. entonces). În acel timp (trecut orĭ viitor): Unde eraĭ atuncĭ? Ce veĭ face atuncĭ? În acest caz: dacă e așa, atuncĭ îmĭ pare bine.Pe atuncĭ, în acel timp maĭ depărtat, în vremea aceĭa. (Sursa: Scriban )
