atúncea (ea dift.) și atúncĭ adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, și tunc, atuncĭ; sp. entonces). În acel timp (trecut orĭ viitor): Unde eraĭ atuncĭ? Ce veĭ face atuncĭ? În acest caz: dacă e așa, atuncĭ îmĭ pare bine.Pe atuncĭ, în acel timp maĭ depărtat, în vremea aceĭa. (Sursa: Scriban )
