Dex.Ro Mobile
ATROFÍE, atrofii, s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia. (Sursa: DEX '98 )

ATROFÍE f. Degenerare morfologică și func-țională a unui țesut sau organ, cauzată de tulburări de nutriție sau de inactivitate. ~a nervului optic. /<lat. atrophia, fr. atrophie (Sursa: NODEX )

ATROFÍE s.f. Micșorare a volumului și a puterii unei celule, a unui țesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. atrophie, cf. lat. atrophia < gr. a – fără, trophe – hrană]. (Sursa: DN )

-ATROFÍE2 elem. atrof(o)-. (Sursa: MDN )

ATROFÍE1 s. f. reducere a volumului și puterii unui țesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. (< fr. atrophie, lat., gr. atrophia) (Sursa: MDN )

ATROFÍE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau unui organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție. – Fr. atrophie (lat. lit. atrophia). (Sursa: DLRM )

ATROFÍE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.) (Sursa: Sinonime )

atrofíe s. f. (sil. -tro-) → trofie (Sursa: Ortografic )

atrofíe f. (vgr. atrophia, d. a-, fără, și trophé, nutriment). Med. Mare slăbire a unuĭ organ nehrănit saŭ neîntrebuințat mult timp. (Sursa: Scriban )

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier. (Sursa: DEX '98 )

A SE ATROFIÁ pers. 3 se ~áză intranz. (despre țesuturi, organe) A suferi o atrofie. [Sil. a-tro-fi-a] /<fr. atrophier (Sursa: NODEX )

ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier]. (Sursa: DN )

ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier) (Sursa: MDN )

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier. (Sursa: DLRM )

ATROFIÁ vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.) (Sursa: Sinonime )

atrofiá vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiáză, 1 pl. atrofiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. atrofiéze; ger. atrofiínd (sil. -fi-ind) (Sursa: Ortografic )

atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
atrofia   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) atrofia atrofiere atrofiat atrofiind singular plural
atrofia atrofiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) atrofiez (să) atrofiez atrofiam atrofiai atrofiasem
a II-a (tu) atrofiezi (să) atrofiezi atrofiai atrofiași atrofiaseși
a III-a (el, ea) atrofia (să) atrofieze atrofia atrofie atrofiase
plural I (noi) atrofiem (să) atrofiem atrofiam atrofiarăm atrofiaserăm, atrofiasem*
a II-a (voi) atrofiați (să) atrofiați atrofiați atrofiarăți atrofiaserăți, atrofiaseți*
a III-a (ei, ele) atrofia (să) atrofieze atrofiau atrofia atrofiaseră
* Formă nerecomandată

atrofie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular atrofie atrofia
plural atrofii atrofiile
genitiv-dativ singular atrofii atrofiei
plural atrofii atrofiilor
vocativ singular atrofie, atrofio
plural atrofiilor