ÁTRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] – Din fr. atrium, lat. atrium. (Sursa: DEX '98 )
ÁTRIU s.n. v. atrium. (Sursa: DN )
ÁTRIU s. v. auricul. (Sursa: Sinonime )
átriŭ n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) saŭ și curtea interioară la Romanĭ. (Sursa: Scriban )
| atriu substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | atriu | atriul |
| plural | atrii | atriile |
| genitiv-dativ | singular | atriu | atriului |
| plural | atrii | atriilor |
| vocativ | singular | atriule |
| plural | atriilor |
