- A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui. – V. atribui. (Sursa: DEX '98 )
ATRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. [< atribui]. (Sursa: DN )
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui. (Sursa: DLRM )
ATRIBUÍRE s. 1. v. apropriere. 2. v. conferire. 3. v. distribuire. (Sursa: Sinonime )
atribuíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri (Sursa: Ortografic )
atribuire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | atribuire | atribuirea |
plural | atribuiri | atribuirile |
genitiv-dativ | singular | atribuiri | atribuirii |
plural | atribuiri | atribuirilor |
vocativ | singular | atribuire, atribuireo |
plural | atribuirilor |