ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape]. (Sursa: DN )
ATRÁPĂ s. f. 1. aparență înșelătoare; păcăleală. 2. obiect destinat a înșela prin amuzament. ◊ siluetă, manechin pentru atragerea vânatului. (< fr. attrape) (Sursa: MDN )
atrápă s. f., pl. atrápe (Sursa: Ortografic )
| atrapă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | atrapă | atrapa |
| plural | atrape | atrapele |
| genitiv-dativ | singular | atrape | atrapei |
| plural | atrape | atrapelor |
| vocativ | singular | atrapă, atrapo |
| plural | atrapelor |
