Dex atrage, atrage, definiţie atrage, dex.ro Mobile

A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti
A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi)
A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva
A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna
A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun)
A-și da cu cotul sau a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a-și face semne
Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras)] – A3 + trage (după fr. attirer). (Sursa: DEX '98 )

ATRÁGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf.s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre]. (Sursa: DN )

ATRÁGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (către) sine. ◊ a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecință. (după fr. attirer) (Sursa: MDN )

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a3 + trage (după fr. attirer). (Sursa: DLRM )

atráge (-g, -ás), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer. – Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr. (Sursa: DER )

atráge vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atrágă; part. atrás (Sursa: Ortografic )

A ATRÁGE atrág tranz. 1) A trage spre sine; a face să vină spre sine (printr-o acțiune materială). Magnetul atrage fierul. 2) A face să adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace să participe la o acțiune; a antrena. ◊ ~ atenția (cuiva) a) a face pe cineva să-și concentreze atenția asupra cuiva sau a ceva; b) a face în prealabil atent; a preveni. 4) A face să simtă o atracție. Pictura îl atrage mult. 5) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a fascina; a încânta; a vrăji. Marea mă atrage mereu. 6) A avea drept consecință. [Sil. a-tra-] /a + a trage (Sursa: NODEX )

atrág, atrás, a atráge v. tr. (lat. attráhere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. Fac să privească: lumina îțĭ atrage privirea. Fac să vină: politeța te atrage. (Sursa: Scriban )

atrage verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) atrage	atragere	atras	atrăgând	singular	plural
		(a) atrage	atragere	atras	atrăgând	atrage	atrageți, atrăgeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	atrag	(să) atrag	atrăgeam	atrăsei	atrăsesem
	a II-a (tu)	atragi	(să) atragi	atrăgeai	atrăseși	atrăseseși
	a III-a (el, ea)	atrage	(să) atragă	atrăgea	atrase	atrăsese
plural	I (noi)	atragem	(să) atragem	atrăgeam	atraserăm	atrăseserăm, atrăsesem*
	a II-a (voi)	atrageți	(să) atrageți	atrăgeați	atraserăți	atrăseserăți, atrăseseți*
	a III-a (ei, ele)	atrag	(să) atragă	atrăgeau	atraseră	atrăseseră

* Formă nerecomandată