ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus. (Sursa: DEX '98 )
ATRACTÍV, -Ă adj. Atrăgător, captivant; distractiv; atracțios. [Cf. fr. attractif, lat. attractivus]. (Sursa: DN )
ATRACTÍV, -Ă adj. atrăgător, captivant; atracțios. (< fr. attractif, lat. attractivus) (Sursa: MDN )
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător, captivant. – Fr. attractif (lat. lit. attractivus). (Sursa: DLRM )
ATRACTÍV adj. atrăgător, plăcut, (rar) atracțios. (Un spectacol ~.) (Sursa: Sinonime )
Atractiv ≠ respingător (Sursa: Antonime )
atractív adj. m. (sil. -trac-), pl. atractívi; f. sg. atractívă, pl. atractíve (Sursa: Ortografic )
atractív, -ă adj. (lat. attractivus). De atracțiune, atrăgător: forța atractivă a magnetuluĭ. Fig. Simpatic: persoană atractivă. V. respingător. (Sursa: Scriban )
ATRACTÍV ~ă (~i, ~e) Care atrage; atrăgător; captivant. Carte ~ă. [Sil. a-trac-] /<fr. attractif, lat. attractivus (Sursa: NODEX )
| atractiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | atractiv | atractivul | atractivă | atractiva |
| plural | atractivi | atractivii | atractive | atractivele |
| genitiv-dativ | singular | atractiv | atractivului | atractive | atractivei |
| plural | atractivi | atractivilor | atractive | atractivelor |
| vocativ | singular | atractivule | atractivo |
| plural | atractivilor | atractivelor |
