ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique. (Sursa: DEX '98 )
ATÓNIC, -Ă adj. Atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton (1). [< fr. atonique]. (Sursa: DN )
ATÓNIC, -Ă adj. aton (1). (< fr. atonique) (Sursa: MDN )
ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton1. – Fr. atonique. (Sursa: DLRM )
ATÓNIC adj. (MED.) aton. (Țesut ~.) (Sursa: Sinonime )
Atonic ≠ tonic (Sursa: Antonime )
atónic adj. → tonic (Sursa: Ortografic )
atónic, -ă adj. (d. atonie. V. tonic). Care rezultă din atonie. (Sursa: Scriban )
ATÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atonie; propriu atoniei; aton. /<fr. atonique (Sursa: NODEX )
| atonic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | atonic | atonicul | atonică | atonica |
| plural | atonici | atonicii | atonice | atonicele |
| genitiv-dativ | singular | atonic | atonicului | atonice | atonicei |
| plural | atonici | atonicilor | atonice | atonicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
