ATÍNGERE,atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge. (Sursa: DEX '98 )
ATÍNGERE,atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) în atingere cu... = a intra (sau a fi, a veni etc.) în contact cu..., în relații cu... (Sursa: DLRM )
ATÍNGERE s. 1. v. contact. 2. v. lovire. (Sursa: Sinonime )
ATÍNGERE s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință. (Sursa: Sinonime )
atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri (Sursa: Ortografic )
ATÍNGE,atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor.2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani.4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere. (Sursa: DEX '98 )
A ATÍNGE atíngtranz. 1) A face să se atingă. 2) A lovi ușor. 3) fig. A supune unei acțiuni nocive ușoare. Înghețul a atins mugurii. 4) fig. A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. 5) A face să trăiască anumite emoții, sentimente; a mișca. 6) A aminti printre altele. ~ o problemă. 7) (limite, distanțe, nivele etc.) A ajunge printr-un efort. /<lat. attingere (Sursa: NODEX )
A SE ATÍNGE mă atíngintranz. A lua contact (cu ceva sau cu cineva). /<lat. attingere (Sursa: NODEX )
ATÍNGE,atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. 2. Tranz. A lovi, a izbi. ♦ Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. ♦ Fig. A face aluzii jignitoare; a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa. Atins de farmecul vieții, Mă simt o forță (VLAHUȚĂ). 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva, a beneficia de ceva. El nu se atinse de comori (RETEGANUL). ♦ A se ocupa, a se interesa (de ceva). 4. Tranz. A pomeni despre un lucru în treacăt; a schița. 5. Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 6. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere. (Sursa: DLRM )
ATÍNGE vb. 1. (înv. și reg.) a tinge. (~ un obiect.)2. (înv. și reg.) a (se) pipăi. (Să nu vă ~ de aceste lucruri.)3. v. însuși.4. v. lovi. 5. v. bate. *6. (fig.) a împunge, a înțepa, a pișca, a șfichiui. (Îl ~ cu vorba.)7. v. ajunge. *8. (fig.) a se lipi. (Nu se ~ somnul de el.) (Sursa: Sinonime )
ATÍNGE vb. v. aminti, arăta, cita, emoționa, impresiona, indica, insulta, înduioșa, jigni, menționa, mișca, ofensa, pomeni, privi, raporta, referi, semnala, tulbura, ultragia. (Sursa: Sinonime )
atínge (atíng, atíns), vb. – 1. A lua contact direct, ușor, cu un lucru sau o suprafață, a pune mîna. – 2. A freca, a fi în contact. – 3. A ajunge pînă la... – 4. (Arg.) a lua în stăpînire, a-și însuși; a înhăța. – 5. A veni în contact în mod neplăcut, a dăuna, a leza. – 6. A mișca, a emoționa, a înduioșa. – 7. A răni, a produce leziuni. – 8. (Arg.) A bate, a cîrpi. – 9. A pomeni, a aminti, a face aluzie la ceva. – 10. A se referi, a fi în legătură. – 11. (Arg.) A avea legături cu o femeie. Lat. attingĕre (Pușcariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768; DAR); cf. it. attingere, v. prov. atenher, față de lat. *attangĕre › fr. atteindre, cat. atanyer, astur. atanguer. – Der. atingător, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emoționant); atinsătură, s. f. (înv., contact); atinsură, s. f. (înv., contact). (Sursa: DER )
atínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns (Sursa: Ortografic )
atíng, atins, a atinge v. tr. (lat. attingere, it. attingere, fr. atteindre. V. contact). Ajung, pun mîna: a atinge fructele din pom cu mîna, cu prăjina. Fig. (fr. toucher). Mișc, emoționez: vaĭetele săraculuĭ l-aŭ atins. Supăr, ofensez: s´a simțit cam atins de gluma ta. Barb. A-țĭ atinge scopu (fr. atteindre le but) îld. a-țĭ ajunge scopu. V. refl. Vin în contact: m´am atins de un gard văpsit [!] de curînd și m´am murdărit. Fig. Pun mîna (fur saŭ vatăm): nu te atinge de banu, de onoarea altuĭa! (Sursa: Scriban )
