ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique. (Sursa: DEX '98 )
ATÁVIC, -Ă adj. Transmis prin atavism; (p. ext.) primitiv, sălbatic. [< fr. atavique]. (Sursa: DN )
ATÁVIC, -Ă adj. referitor la atavism, transmis prin atavism. (< fr. atavique) (Sursa: MDN )
ATÁVIC, -Ă, atavici, -e, adj. Transmis prin atavism; p. ext. primitiv, sălbatic. – Fr. atavique. (Sursa: DLRM )
atávic adj. m., pl. atávici; f. sg. atávică, pl. atávice (Sursa: Ortografic )
ATÁVIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atavism; propriu atavismului. /<fr. atavique (Sursa: NODEX )
| atavic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | atavic | atavicul | atavică | atavica |
| plural | atavici | atavicii | atavice | atavicele |
| genitiv-dativ | singular | atavic | atavicului | atavice | atavicei |
| plural | atavici | atavicilor | atavice | atavicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
