A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă)
A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva)
A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie
A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri
A lua (pe cineva) la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta
A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău)
A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului
A pune (ceva) în sarcina cuiva = a arunca răspunderea asupra cuiva, a face pe cineva vinovat
A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obțină; a supraveghea
A pune pedala = a insista asupra unu lucru
A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva)
A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț
A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului
A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria
A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru)
A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva
A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva
A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le
A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva
a da năgrabă = a năvăli, a se năpusti, a tăbărî (asupra cuiva)
În treacăt = a) în trecere; b) în fugă, la repezeală; c) în câteva cuvinte, pe scurt; pe deasupra, superficial
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui.3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui.4. Cu privire la..., despre. Discuție asupra atomilor.5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopții. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra. (Sursa: DEX '98 )
ASÚPRAprep. 1) (exprimă un raport spațial, concretizând direcția desfășurării unei acțiuni) În direcția; înspre; spre; către. S-a năpustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ◊ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând apropierea în timp a unui fenomen) Aproape de; în preajma; înspre; spre; către. A sosit asupra nopții. 3) (exprimă un raport completiv) Împotriva; contra. A început a vicleni asupra lui. 4) (exprimă un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referință asupra articolului. [Sil -su-pra] /<lat. ad-supra (Sursa: NODEX )
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste. Asupră-mi anii grei și-aștern nămeții (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A lua (sau a avea) asupra sa (o sarcină) = a-și lua (sau a avea) o răspundere. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). ◊ (Substantivat, reg., în expr.) Cu asupra (de măsură) = peste măsură. 2. (Introduce numele persoanei sau al obiectului peste care se întinde o stăpânire, o putere etc.) Triumful științei asupra naturii (BĂLCESCU). 3. (Introduce numele persoanei sau al obiectului care suportă acțiunea) Urgia care-i asupra lui (SADOVEANU). ♦ În contra; împotriva. Asupra mea se repede (TEODORESCU). ♦ (Înv. și reg.) Față de...; pentru. Prima dragoste asupra unei fete (ISPIRESCU). 4. Cu privire la..., despre. Să citesc [cartea]... și, după citire, să-mi și dau părerea asupră-i (ODOBESCU). 5. Înspre, spre. 6. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. Asupra iernii coboară la locuri largi (SADOVEANU). [Var.: asúpră prep.] – Lat. ad-supra. (Sursa: DLRM )
ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre. (Sursa: Sinonime )
asúpra adv., prep. – 1. Deasupra (adv., se folosește numai cu prep. de). – 2. Peste, pe deasupra (prep., se construiește cu gen. și urmat de de). – 3. În sarcina, la dispoziția (prep., cu gen.) – 4. În contra, împotriva. – 5. În preajma, aproape de (prep., indică o relație temporală). – 6. Ca adv., are și o întrebuințare absolută, în forma asupră: slujba ce și-o luase asupră (Ispirescu); plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). – Mr. asupră, megl. supră. Lat. *ad supra (Pușcariu 156; REW 200; DAR); cf. sard. assubra, abruz. assupra, mil. assura. În celelalte limbi romanice s-a păstrat numai supra, cf. spre. Pentru folosirea lui asupra, Cf. Moser 448. Der. asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a prigoni), pare formație internă (Cipariu, Gram., 355 îl deriva de la lat. *ad superare); asupreală, s. f. (opresiune); asuprelnic, adj. (împovărător; opresor); asupriciune, s. f. (opresiune); asupritor, adj. (care asuprește, opresor); asupritură, s. f. (înv., opresiune). (Sursa: DER )
asúpra prep. (sil. -pra) (Sursa: Ortografic )
asúpra, prep. cu gen. și care arată starea saŭ mișcarea (lat. ad-supra). Pe, deasupra: atîrna asupra capuluĭ, multe nenorocirĭ aŭ căzut asupra țăriĭ. Contra: a porni războĭ asupra cuĭva. Față de. către: a avea influență asupra cuĭva. A-țĭ lua un lucru asupra ta,1) a te însărcina cu un lucru, a-l lua pe socoteala ta, 2) a-l considera adresat ție (o vorbă, o aluziune). Barb. (după fr. sur). Despre: a vorbi asupra filosofiiĭ, rom. corect despre filosofie. Vechĭ. Vest. Asupră-mĭ, asupră-le, a lua usupră. (Sursa: Scriban )