Dex asuma, asuma, definiţie asuma, dex.ro Mobile

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare. (Sursa: DEX '98 )

ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer]. (Sursa: DN )

ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere) (Sursa: MDN )

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere). (Sursa: DLRM )

asúm, a -á v. tr. (fr. assumer, d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu: îmĭ asum răspunderea aptuluĭ. (Sursa: Scriban )

asuma verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) asuma	asumare	asumat	asumând	singular	plural
		(a) asuma	asumare	asumat	asumând	asumă	asumați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	asum	(să) asum	asumam	asumai	asumasem
	a II-a (tu)	asumi	(să) asumi	asumai	asumași	asumaseși
	a III-a (el, ea)	asumă	(să) asume	asuma	asumă	asumase
plural	I (noi)	asumăm	(să) asumăm	asumam	asumarăm	asumaserăm, asumasem*
	a II-a (voi)	asumați	(să) asumați	asumați	asumarăți	asumaserăți, asumaseți*
	a III-a (ei, ele)	asumă	(să) asume	asumau	asumară	asumaseră

* Formă nerecomandată