ASTENÍE,astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. (Sursa: DEX '98 )
ASTENÍEs.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere]. (Sursa: DN )
-ASTENÍE2elem. asten(o)-. (Sursa: MDN )
ASTENÍE1s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia) (Sursa: MDN )
ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.). (Sursa: DLRM )
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile (Sursa: Ortografic )
ASTENÍE ~if. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie (Sursa: NODEX )
ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a]. (Sursa: DN )
