A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva
A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit
A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă)
A avea viermi (neadormiți) = a fi fi neastâmpărat, a nu-și găsi locul
A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva
A ieși (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuși într-o acțiune
A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia
A mătrăși din lumea asta = a ucide
A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
A rupe inima târgului = a) a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare
A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale
A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs
A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri
A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr
A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat
A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces)
A(-și) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; a se răzvrăti; b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa
A-i sta (cuiva) în coaste (ori în coastă) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva)
A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc
A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa
Asta e prea-prea = asta întrece măsura
Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală
Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva
Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard
Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit
De tarabă = de calitate proastă, mahalagesc, trivial
Ieri ca și astăzi = totdeauna
La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului
Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am frânt-o! se spune aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită
Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta
Pe atât(a) sau p-atâta = în această măsură, într-atâta, cu atâta, la atâta
Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă
Pentru asta = de aceea
Pentru ce (sau aceasta, aceea) = deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză
Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat
Precum vezi = așa-i, asta-i (situația)
Pui de cuc = bastard
Pui de lele = a) copil din flori, bastard; derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală
Până în ziulica de astăzi = până acum
Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat
Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi
Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; ceartă
Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conținut
Zi-i lume și te mântuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! Viață laică; viață veselă, liberă
Ziua de astăzi = perioada de timp, epoca în care trăim, prezentul
a nu avea stăv = a nu avea astâmpăr
de-a prăstăvala = de-a berbeleacul, de-a dura, de-a rostogolul, de-a tumba
În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit
ĂST, ÁSTĂ,ăști, aste, adj. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor]. – Lat. istum, ista. (Sursa: DEX '98 )
ẮSTA, ÁSTA,ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora]. – Lat. istum, ista. (Sursa: DEX '98 )
ĂST, ÁSTĂ,ăști, aste, adj. dem. (Când urmează după substantiv are forma ăsta, asta) 1. Acest, aceasta. 2. Acesta de aici, de dincoace. 3. Prezent, de acum (sau dintr-un viitor apropiat). Ziua asta. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = de data aceasta; acum. 4. (În expr.) Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna etc.) precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei, gen.-dat. pl.: ăstor; (când are forma ăsta, asta) gen.-dat. sg. ăstuia, ăsteia, gen.-dat. pl. ăstora. – Var.: ăsta, ásta adj. dem.]. – Lat. istum, ista. (Sursa: DLRM )
ẮSTA1, ÁSTA, adj. dem. v. ăst. (Sursa: DLRM )
ẮSTA2, ÁSTA,ăștia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu formă feminină și sens neutru) Lasă astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. Pentru asta = de aceea. Cu asta = în acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iată care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) așa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotărâtor! Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul acesta? cum se explică? Asta-i știut (sau știută) = este lucru bine cunoscut. 2. Așa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia, gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista. (Sursa: DLRM )
ăst (pop.) adj. pr. antepus m. (ăst om), g.-d. ắstui, pl. ắști; f. ástă, g.-d. ắstei, pl. áste, g.-d. pl. m. și f. ắstor (Sursa: DOOM 2 )
ắsta (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăsta), g.-d. ắstuia, p. ắștia (-tia); f. ásta (și n.: asta înseamnă că e bine), g.-d. ắsteia, pl. ástea, g.-d. pl. m. și f. ắstora (Sursa: DOOM 2 )
ASTĂ-SEÁRĂ adv. deseară, (înv. și reg.) astară. (Să vii ~ pe la noi.) (Sursa: Sinonime )
ĂST adj. v. acest. (Sursa: Sinonime )
ĂSTA pron. v. acesta. (Sursa: Sinonime )
ăst adj. și pron. dem. – Acesta. – Asta, (treaba) asta, lucrul ăsta. – Cu asta, astfel. – Cu toate astea, totuși. – De asta, pentru aceasta, din pricina aceasta. – Una ca asta, așa ceva. – Asta-i (acum), tot ce mai lipsea. – Asta-i bună, de necrezuit. – Ce-i asta?, ce înseamnă așa ceva?. – Asta e, așa stau lucrurile. – Asta ceea, (Mold.), cine ar zice (formulă care indică șovăială sau rezervă). Lat. *istus, formă vulg. de la iste, f. ista (Pușcariu 147; Candrea-Dens., 102; REW 4553; DAR); cf. v. it. esto (păstrat în compuneri: stasera, stamane; sicil. isti), prov. est, v. fr. ist, sp., port. este. Coincide în folosire cu acest, cu o nuanță mai retorică în acesta din urmă, mai familiară în ăst; întrebuințarea sa este cu desăvârșire paralelă cu cea a dublei forme acel și ăl. Decl. adj. (forma literară) m. ăst (Mold, ast, est, ist), gen. ăstui (astui, istui), pl. ăști (aști, iști); gen. ăstor (astor, istor). F. astă, (Mold., eastă, iastă), gen. astei (eștii), pl. aste (este), gen. astor, (estor). În folosirea pron., i se adaugă -a (cf. acel) ca și în functia de adj. postpus; dar var. moldovenești fac abstracție de obicei de această schemă. Comp. astădată, adv. (de această dată); astă-iarnă, adv. (iarna trecută); astălalt, (var. ăstălalt, ăstalalt), adj. și pron. dem. (celălalt, cel de acolo); ăstan, adv. (Trans., anul acesta); astă-noapte, adv. (noaptea trecută); astă-seară, adv. (în seara asta); astă-toamnă, adv. (toamna trecută); astă-vară, adv. (vara trecută); astăzi, adv. (în ziua de față, azi); astfel, adv. (în acest fel, așa); estimp, adv. (anul acesta). (Sursa: DER )
ástă dátă loc. adv. (Sursa: Ortografic )
ástă-iárnă adv. (Sursa: Ortografic )
ástă-noápte adv. (în tempo rapid: as-noapte) (Sursa: Ortografic )
ástă-primăváră adv. (în tempo rapid: as-primăvară) (Sursa: Ortografic )
ástă-seáră adv. (Sursa: Ortografic )
ástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă) (Sursa: Ortografic )
ástă-váră adv. (în tempo rapid: as-vară) (Sursa: Ortografic )
ăst adj. m. (antepus), g.-d. ăstui, pl. ăști; f. sg. ástă, g.-d. ástei/ăstei, pl. áste, g.-d. m. și f. ăstor (Sursa: Ortografic )
ăsta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăstuia pl. ăștia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. ásta, g.-d. ásteia/ăsteia, pl. ástea, g.-d. m. și f. ăstora (Sursa: Ortografic )
de ástă dátă loc. adv. (tempo lent) (Sursa: Ortografic )
aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta. (Sursa: Scriban )
astáŭ, astătút, a astá v. intr. (lat. astare. V. staŭ). L. V. (numaĭ la Dos.). Staŭ, apar, mă prezent [!]. Asist. V. tr. Aduc la înfățișare – Astătînd, maĭ rar astînd. (Sursa: Scriban )
ástă- în astă-ĭarnă, astă-toamnă, astă-vară, astă-noapte, în ĭarna trecută (imediat precedentă) ș. a. (Sursa: Scriban )
ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
asta
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
astă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
