ASPIRÁȚIE,aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui lichid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Din fr. aspiration. (Sursa: DEX '98 )
ASPIRÁȚIE ~if. 1) v.A ASPIRA. 2) fig. Dorință puternică; năzuință; tendință. ~ de pace. 3) tehn. Deplasare a unui fluid printr-o conductă datorită micșorării aerului din ea. 4) lingv. Zgomot produs de curentul de aer la trecerea lui prin laringe. [G.-D. aspirației; Sil. ți-e] /<fr. aspiration, lat. adspiratio, ~onis (Sursa: NODEX )
ASPIRÁȚIEs.f.1. Năzuință, dorință, râvnă. 2. Deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte, care se produce prin micșorarea presiunii aerului din ea. ♦ Sorbire de aer; aspirare; zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe. [Gen. -iei, var. aspirațiune s.f. / cf. fr. aspiration, it. aspirazione, lat. adspiratio]. (Sursa: DN )
ASPIRÁȚIEs. f. 1. năzuință, dorință puternică. 2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea. 3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe. (< fr. aspiration, lat. adspiratio) (Sursa: MDN )
ASPIRÁȚIE,aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Fr. aspiration. (Sursa: DLRM )
