ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion. (Sursa: DEX '98 )
aspersáre s. f., pl. aspersări (Sursa: Ortografic )
ASPERSÁ vb. tr. (fig.) a împroșca. (< aspersor) (Sursa: MDN )
| aspersa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) aspersa | aspersare | aspersat | aspersând | singular | plural |
| aspersează | aspersați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | aspersez | (să) aspersez | aspersam | aspersai | aspersasem |
| a II-a (tu) | aspersezi | (să) aspersezi | aspersai | aspersași | aspersaseși |
| a III-a (el, ea) | aspersează | (să) asperseze | aspersa | aspersă | aspersase |
| plural | I (noi) | aspersăm | (să) aspersăm | aspersam | aspersarăm | aspersaserăm, aspersasem* |
| a II-a (voi) | aspersați | (să) aspersați | aspersați | aspersarăți | aspersaserăți, aspersaseți* |
| a III-a (ei, ele) | aspersează | (să) asperseze | aspersau | aspersară | aspersaseră |
* Formă nerecomandată
| aspersare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | aspersare | aspersarea |
| plural | aspersări | aspersările |
| genitiv-dativ | singular | aspersări | aspersării |
| plural | aspersări | aspersărilor |
| vocativ | singular | aspersare, aspersareo |
| plural | aspersărilor |
