ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ASONÁNT, -Ă adj. Care produce asonanță, care este în asonanță. [Cf. it. assonante, fr. assonant]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ASONÁNT, -Ă adj. care produce asonanță. (< fr. assonant) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

asonánt adj. m., pl. asonánți; f. sg. asonántă, pl. asonánte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

asonánt, -ă adj. (fr. assonant, d. lat. ássonans, -ántis, care e part. d. as-sonare, a se potrivi în sunet. V. sun, consonantă). Care se cam potrivește în sunet, deși nu rimează absolut: cuvinte asonante. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard