ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ◊ Asistență socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ASISTÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care este de față la ceva; care asistă. /<germ. Assistent, fr. assistant (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ASISTÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care asistă pe cineva pentru a-i da ajutor. 2) Grad în învățământul superior, inferior lectorului. 3) Persoană care deține acest grad. Post de ~. /<germ. Assistent, fr. assistant (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care asistă la o activitate (conferință, spectacol etc.); auditoriu. Întreaga ~ a aplaudat. 2) Ajutor, sprijin acordat cuiva. ~ medicală. ◊ ~ juridică activitate pe care o desfășoară apărătorul în exercitarea obligațiilor sale. /<fr. assistance, germ. Assistenz (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ASISTÉNT, -Ă adj. Prezent, de față (la ceva). // s.m. și f. Cel care asistă pe cineva; ajutor. ◊ Asistent universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; cel care deține acest grad. [Cf. fr. assistant, germ. Assistent]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ s.f. 1. Prezența (într-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistență juridică = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției; asistență socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă, făcută de stat sau de o altă organizație socială. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ASISTÉNT, -Ă I. adj. prezent, de față (la ceva). II. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator. ♦ ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară. (< fr. assistant, germ. Assistent) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. asistare. ◊ public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). ♦ ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă. ◊ cooperare materială sau morală în viața internațională. (< fr. assistance) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad în învățământul superior, mai mare decât preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Persoane care asistă la ceva. 2. Sprijin, ajutor. – După fr. assistance. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ASISTÉNT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca ~ la ...) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ s. 1. participanți (pl.). (~ la un congres.) 2. ascultători (pl.), auditoriu, public. (Onorată ~!) 3. v. ajutor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ASISTÉNȚĂ s. v. prezență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; f. sg. asisténtă, pl. asisténte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

asisténță s. f., g.-d. art. asisténței (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

asistént, -ă adj. și s. (fr. assistant, lat. assistens). Care asistă. Ajutor de farmacist saŭ de medic. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

asisténță f., pl. e (fr. assistance. V. con- și sub-sistență). Prezență. Reuniune, adunare, auditoriŭ: discursu plăcu asistențeĭ. Ajutor: eștĭ dator asistență nenorociților. Asistența publică, apărarea gratuită a săracilor care nu pot plăti avocatu. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard