ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ASÍN s. v. măgar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

asín (asíni), s. m. Măgar. – Var. (înv.) asen, asîn. – Istr. Ǫsir. Lat. ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost ásîn (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvînt curent în sec. XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizată. Forma f., asină, s. f. (înv., măgăriță), poate reda direct lat. asĭna, cf. it. asina, sp., port. asna. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

asín s. m., pl. asíni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ásin și ásen m. (lat. ásinus, it. ásino, fr. âne, sp. pg. asno). Vechĭ. Măgar. – Azĭ e introdus ĭar, dar ca neologizm [!]. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ASÍN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu păr de culoare cenușie, cu capul mare și urechi lungi, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară și de tracțiune; măgar. /<lat. asinus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IARBA ASÍNULUI s. v. luminiță. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SPINUL-ASÍNULUI s. v. păliur. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard