Dex.Ro Mobile
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. (Sursa: DEX '98 )

ASIGNÁT s.n. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789. [< fr. assignat]. (Sursa: DN )

ASIGNÁT s. n. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului. (< fr. assignat) (Sursa: MDN )

ASIGNÁT s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă. (Sursa: Sinonime )

asignát s. n., pl. asignáte (Sursa: Ortografic )

asignát n., pl. e. (fr. assignat). Hîrtie-monetă (în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze) a căreĭ valoare era asignată pe bunurĭ naționale (1790-1796). (Sursa: Scriban )

A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner (Sursa: NODEX )

asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză (Sursa: Ortografic )

asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
asigna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asigna asignare asignat asignând singular plural
asignea asignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asignez (să) asignez asignam asignai asignasem
a II-a (tu) asignezi (să) asignezi asignai asignași asignaseși
a III-a (el, ea) asignea (să) asigneze asigna asignă asignase
plural I (noi) asignăm (să) asignăm asignam asignarăm asignaserăm, asignasem*
a II-a (voi) asignați (să) asignați asignați asignarăți asignaserăți, asignaseți*
a III-a (ei, ele) asignea (să) asigneze asignau asigna asignaseră
* Formă nerecomandată

asignat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asignat asignatul asigna asignata
plural asignați asignații asignate asignatele
genitiv-dativ singular asignat asignatului asignate asignatei
plural asignați asignaților asignate asignatelor
vocativ singular
plural