Dex.Ro Mobile
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation. (Sursa: DEX '98 )

ASIGNÁRE s. f. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. (după fr. assignation) (Sursa: MDN )

asignáre s. f., pl. asignări (Sursa: Ortografic )

A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner (Sursa: NODEX )

asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză (Sursa: Ortografic )

asignațiúne f. (lat. assignátio, -ónis). Citațiune în judecată. Afectarea unuĭ fond la plata uneĭ datoriĭ. Mandat p. indicarea uneĭ sume. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )

asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
asigna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asigna asignare asignat asignând singular plural
asignea asignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asignez (să) asignez asignam asignai asignasem
a II-a (tu) asignezi (să) asignezi asignai asignași asignaseși
a III-a (el, ea) asignea (să) asigneze asigna asignă asignase
plural I (noi) asignăm (să) asignăm asignam asignarăm asignaserăm, asignasem*
a II-a (voi) asignați (să) asignați asignați asignarăți asignaserăți, asignaseți*
a III-a (ei, ele) asignea (să) asigneze asignau asigna asignaseră
* Formă nerecomandată

asignare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asignare asignarea
plural asignări asignările
genitiv-dativ singular asignări asignării
plural asignări asignărilor
vocativ singular asignare, asignareo
plural asignărilor