ASÍDUU, -Ă, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. (Sursa: DEX '98 )
ASÍDUU, -Ă adj. Silitor, sârguincios, stăruitor, zelos. ♦ Perseverent, insistent. [Pron. -du-u. / < fr. assidu, it. assiduo, lat. assiduus]. (Sursa: DN )
ASÍDUU, -Ă adj. stăruitor, perseverent, insistent. (< fr. assidu, lat. assiduus) (Sursa: MDN )
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Stăruitor, sârguincios, zelos. – Fr. assidu (lat. lit. assiduus). (Sursa: DLRM )
ASÍDUU adj. v. perseverent. (Sursa: Sinonime )
asíduu adj. m. (sil. -du-u), pl. asídui; f. sg. asíduă (sil. -du-ă), pl. asídue (sil. -du-e) (Sursa: Ortografic )
asíduŭ, -ă adj. (lat. asíduus). Harnic, activ. Adv. A lucra asiduŭ. (Sursa: Scriban )
ASÍDUU ~ă (~i, ~e) Care se străduie; străduitor; sârguincios; perseverent. Activitate ~ă. [Sil. -du-u] /<lat. assiduus, fr. assidu (Sursa: NODEX )
| asiduu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | asiduu | asiduul | asiduă | asidua |
| plural | asidui | asiduii | asidue | asiduele |
| genitiv-dativ | singular | asiduu | asiduului | asidue | asiduei |
| plural | asidui | asiduilor | asidue | asiduelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
