ASEZONÁRE, asezonări, s. f. Faptul de a asezona. – V. asezona. (Sursa: DEX '98 )
ASEZONÁRE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [< asezona]. (Sursa: DN )
asezonáre s. f., g. -d. art. asezonării; pl. asezonări (Sursa: Ortografic )
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. (Sursa: DEX '98 )
A ASEZONÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu ingrediente. /<fr. assai-sonner (Sursa: NODEX )
ASEZONÁ vb. I. tr. A pune ingrediente într-o mâncare. [P.i. -nez. / < fr. assaisonner]. (Sursa: DN )
ASEZONÁ vb. tr. a pune ingrediente într-o mâncare. (< fr. assaisonner) (Sursa: MDN )
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Fr. assaisonner. (Sursa: DLRM )
asezoná vb., ind. prez. 3 sg. asezoneáză (Sursa: Ortografic )
| asezona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) asezona | asezonare | asezonat | asezonând | singular | plural |
| asezonează | asezonați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | asezonez | (să) asezonez | asezonam | asezonai | asezonasem |
| a II-a (tu) | asezonezi | (să) asezonezi | asezonai | asezonași | asezonaseși |
| a III-a (el, ea) | asezonează | (să) asezoneze | asezona | asezonă | asezonase |
| plural | I (noi) | asezonăm | (să) asezonăm | asezonam | asezonarăm | asezonaserăm, asezonasem* |
| a II-a (voi) | asezonați | (să) asezonați | asezonați | asezonarăți | asezonaserăți, asezonaseți* |
| a III-a (ei, ele) | asezonează | (să) asezoneze | asezonau | asezonară | asezonaseră |
* Formă nerecomandată
| asezonare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | asezonare | asezonarea |
| plural | asezonări | asezonările |
| genitiv-dativ | singular | asezonări | asezonării |
| plural | asezonări | asezonărilor |
| vocativ | singular | asezonare, asezonareo |
| plural | asezonărilor |
