ASCUȚÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. (Sursa: DEX '98 )
ASCUȚÍT2, -Ă,ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită.2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți. (Sursa: DEX '98 )
ASCUȚÍT2, -Ă,ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită.2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți. (Sursa: DEX '96 )
ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți. – V. ascuți. (Sursa: DEX '96 )
ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți.2. (Înv.) Ascuțiș. (Sursa: DLRM )
ASCUȚÍT2, -Ă,ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți. (Sursa: DLRM )
ASCUȚÍT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.)2. înțepător. (Vârf ~.)3. țuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.)4. v. pițigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.) (Sursa: Sinonime )
ascuțit, -ă adj. Fig. Supțire [!], pătrunzător: voce supțire. Fig. Deștept: ascuțit la minte. S. n., pl. urĭ și e. Ascuțiș: cuțit cu doŭă ascuțișurĭ. Acțiunea de a ascuți des: am întîrziat cu ascuțitu cuțitelor. (Sursa: Scriban )
ASCUȚÍ,ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înțepător). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteți. – Probabil lat. *excotire. (< cos, cotis „gresie”). (Sursa: DEX '98 )
A ASCUȚÍ ascúttranz. 1) (obiecte tăioase) A face să devină (mai) ascuțit. ~ cuțitul. 2) A prevedea cu vârf. ~ un creion. ~ un bețișor. 3) A face să se ascută. ◊ A-și ~ urechile a deveni foarte atent; a-și încorda auzul. /<lat. excotire (Sursa: NODEX )
A SE ASCUȚÍ se ascúteintranz. 1) (despre minte, privire etc.) A deveni (mai) pătrunzător. 2) rar A deveni (mai) intens; a crește în intensitate; a se intensifica; a se înteți; a se întări. /<lat. excotire (Sursa: NODEX )
ASCUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuțit ~. ◊ Unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte deștept; inteligent. 3) (despre senzații, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subțire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a întețit; înverșunat. /v. a (se) ascuți (Sursa: NODEX )
ASCUȚÍ,ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înțepător). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) face mai dârz; a (se) înteți, a spori. – Lat. *excotire (< cos, cotis „gresie”). (Sursa: DLRM )
ASCUȚÍ vb. 1. (Mold. și Transilv.) a toci. (~ cuțitul la tocilă.)2. a trage. (~ coasa pe cute.)3. v. pițigăia. (Sursa: Sinonime )
A (se) ascuți ≠ a (se) toci, a (se) tîmpi, a (se) tunchi (Sursa: Antonime )
A ascuți ≠ a tunchi (Sursa: Antonime )
ascuțí (ascuțít, ascuțít), vb. – 1. A face mai tăioasă lama unei arme sau unelte; a face unui obiect vîrf. – 2. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. – 3. A incita, a însufleți, a stimula. – 4. A face fin, a perfecționa. Lat. *excōtῑre, de la cōs, cotem (Pușcariu 140; REW 2275; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 274), Cf. cuțit, cute. Este posibil ca în evoluția lui să fi survenit o încrucișare cu lat. acutiāre (› it. aguzzare, v. prov., v. port. agusar, fr. aiguiser, cat. aguar, sp. aguzar, cf. REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; cf. sensurile „a face mai tăios” și „a face vîrf”, reunite și în sp. aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, și Candrea presupun un lat. *exacūtῑre, plecînd de la exacūtus. Der. ascuțime, s. f. (faptul de a fi ascuțit; agerime); ascuțiș, s. n. (tăiș, vîrf ascuțit); ascuțitoare, s. f. (unealtă de ascuțit creioane); ascuțitură, s. f. (vîrf.) (Sursa: DER )
ascuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ascútă; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuțí (Sursa: Ortografic )
ascút (est) și ascúț (vest), a -țí, v. tr. (lat. ex-côtíre, d. cos, côtis, cute, de unde și cuțit. – Ascut, ascuțim; ascuțeam; ascuțisem, ascuțind). Fac să taĭe orĭ să împungă: a ascuți o sabie, o suliță. Fig. A-țĭ ascuți vocea, a o face maĭ supțire [!], maĭ pătrunzătoare. (Sursa: Scriban )
