Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. (Sursa: DEX '98 )

ASCULTÁRE ~ări f. v. A ASCULTA.A da ~ a asculta. A fi sub ~area cuiva a se afla (a fi) în slujba cuiva; a se afla sub autoritatea cuiva. /v. a asculta (Sursa: NODEX )

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. (Sursa: DLRM )

ASCULTÁRE s. 1. audiere. (~ unei înregistrări.) 2. chestionare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ unui elev.) 3. cumințenie, docilitate, supunere, (livr.) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (înv.) ascultământ, plecăciune, subordinație. (A dovedit multă ~.) (Sursa: Sinonime )

Ascultare ≠ neascultare (Sursa: Antonime )

ascultáre s. f., g.-d. art. ascultării; pl. ascultări (Sursa: Ortografic )

ascultáre f. Acțiunea de a asculta o dată. Supunere. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
ascultare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascultare ascultarea
plural ascultări ascultările
genitiv-dativ singular ascultări ascultării
plural ascultări ascultărilor
vocativ singular ascultare, ascultareo
plural ascultărilor