ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Din ascuți + suf. -(i)toare. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ascuțitoáre (instrument) s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ASCUȚITOÁRE ~óri f. Unealtă cu care se ascut unele obiecte. [G.-D. ascuțitorii] /a ascuți + suf. ~toare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard