ASCÉZĂ s. f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ASCÉZĂ s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (~ unui pustnic.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ascéză s. f., g.-d. art. ascézei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ASCÉZĂ ~e f. Viață austeră, impusă benevol. [G.-D. ascezei] /<fr. ascese (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard