ASCETÍSM s. n. 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc.; asceză. 2. Mod de viață preconizat de ascetism (1); viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. (Sursa: DEX '98 )
ASCETÍSMn. 1) Doctrină religioasă care preconizează renunțarea la plăceri și reducerea la strictul necesar al satisfacerii necesităților materiale. 2) fig. Mod de viață austeră și retrasă pe care și-o impune cineva. /<fr. ascétisme (Sursa: NODEX )
ASCETÍSMs.n. Doctrină etică-religioasă care propovăduiește renunțarea la plăceri și impune o viață austeră și retrasă; viață de ascet, sihăstrie; (fig.) viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. ascétisme, it. ascetismo]. (Sursa: DN )
ASCETÍSMs. n. 1. mod de viață prin austeritate; anahoretism, asceză. 2. doctrină etico-religioasă care propovăduiește ascetismul (1). (< fr. ascétisme) (Sursa: MDN )
ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie; fig. viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. – Fr. ascétisme (< gr.). (Sursa: DLRM )
ASCETÍSM s. v. asceză. (Sursa: Sinonime )
ascetísm s. n. (Sursa: Ortografic )
ascetízm n. (d. ascet). Viață de ascet. (Sursa: Scriban )
