ASCÉTICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. [< fr. ascétique, it. ascetica]. (Sursa: DN )
ASCÉTICĂ s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele marilor asceți creștini. – Fr. ascétique (< gr.). (Sursa: DLRM )
ascétică s. f., g.-d. art. ascéticii (Sursa: Ortografic )
ASCÉTIC, -Ă,ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique. (Sursa: DEX '98 )
ASCÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ascet; propriu asceților. Viață ~că. /<fr. ascétique (Sursa: NODEX )
ASCÉTIC, -Ăadj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus]. (Sursa: DN )
ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique) (Sursa: MDN )