ASCENDÉNT, -Ă,ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. (Sursa: DEX '98 )
ASCENDÉNȚĂ,ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. (Sursa: DEX '98 )
ASCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ◊ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinți, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant (Sursa: NODEX )
ASCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te)m. și f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparține generațiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant (Sursa: NODEX )
ASCENDÉNȚĂ ~ef. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /<fr. ascendance, it. ascendenza (Sursa: NODEX )
ASCENDÉNT, -Ăadj.1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens]. (Sursa: DN )
ASCENDÉNȚĂs.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza]. (Sursa: DN )
ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens) (Sursa: MDN )
ASCENDÉNȚĂs. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance) (Sursa: MDN )
ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant). (Sursa: DLRM )
ASCENDÉNT2, -Ă,ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant). (Sursa: DLRM )
ASCENDÉNȚĂ,ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance. (Sursa: DLRM )
ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.)2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate. (Sursa: Sinonime )
ASCENDÉNȚĂ s. v. origine. (Sursa: Sinonime )
Ascendent ≠ descendent (Sursa: Antonime )
Ascendență ≠ descendență (Sursa: Antonime )
ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénți; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte (Sursa: Ortografic )
ascendénță s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe (Sursa: Ortografic )
ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. eAstr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor. (Sursa: Scriban )
ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea [!] celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva. (Sursa: Scriban )
