Dex.Ro Mobile
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. (Sursa: DEX '98 )

ASASINÁ vb. I. tr. A comite un asasinat; a ucide. ♦ (Fig.; fam.) A plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). [< fr. assassiner, it. assassinare]. (Sursa: DN )

ASASINÁ vb. tr. 1. a comite un asasinat. 2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). (< fr. assassiner) (Sursa: MDN )

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî mișelește și cu premeditare; a ucide. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva cu insistențele. – Fr. assassiner. (Sursa: DLRM )

ASASINÁ vb. v. omorî. (Sursa: Sinonime )

asasiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. asasineáză (Sursa: Ortografic )

ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m., s. f. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. – Din fr. assassin. (Sursa: DEX '98 )

A ASASINÁ ~éz tranz. A ucide printr-un asasinat. /<fr. assassiner (Sursa: NODEX )

ASASÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care săvârșește un asasinat; ucigaș; criminal. /<fr. assassin (Sursa: NODEX )

ASASÍN, -Ă s.m. și f. Cel care a înfăptuit un asasinat ; ucigaș, criminal. [< fr. assassin, it. assassino < ar. hașșașin – băutor de hașiș]. (Sursa: DN )

ASASÍN, -Ă s. m. f. cel care comite un asasinat; ucigaș. (< fr. assassin, it. assassino) (Sursa: MDN )

ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. Persoană care omoară mișelește și premeditat pe cineva; ucigaș. – Fr. assassin. (Sursa: DLRM )

ASASÍN s., adj. v. criminal. (Sursa: Sinonime )

asasín s. m., pl. asasíni (Sursa: Ortografic )

asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne (Sursa: Ortografic )

asasín, -ă s. (fr. assassin, d. it. asassino, care vine d. ar. hašâšî, pl. d. hašiš, consumator de hașiș; sp. asesino. Pe la 1090 s' a pornit din Persia o sectă musulmană de fanaticĭ numițĭ și ismailițĭ, care se îmbătaŭ cu hașiș și, în timpu cruciatelor [!], ucideaŭ oamenĭ pe stradă). Ucigaș mișel. Adj. Un cuțit asasin. (Sursa: Scriban )

asasinéz v. tr. (fr. assassiner). Ucid mișelește. Fig. Iron. Plictisesc cu vorba. (Sursa: Scriban )

ASASÍN -Ă, (‹ fr.) s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care săvîrșește un asasinat; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită organizată sub forma unei societăți secrete ai cărei membri au acționat pe terit. actualelor state Iran, Siria și Liban (sec. 11-13). Întemeiată de Hasan ibn as-Sabbah, care a pus stăpînire (în 1090) pe cetatea Alamut (din M-ții Erbuz), devenită cartier general, extinzîndu-și apoi autoritatea, prin teroare și asasinate politice, asupra unui larg terit. din NV Iranului. Suprimați de mongoli (în Iran, 1256) și de mameluci (în Siria și Liban, 1272). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
asasin   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asasin asasinul asasi asasina
plural asasini asasinii asasine asasinele
genitiv-dativ singular asasin asasinului asasine asasinei
plural asasini asasinilor asasine asasinelor
vocativ singular asasinule asasino
plural asasinilor asasinelor

asasina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asasina asasinare asasinat asasinând singular plural
asasinea asasinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asasinez (să) asasinez asasinam asasinai asasinasem
a II-a (tu) asasinezi (să) asasinezi asasinai asasinași asasinaseși
a III-a (el, ea) asasinea (să) asasineze asasina asasină asasinase
plural I (noi) asasinăm (să) asasinăm asasinam asasinarăm asasinaserăm, asasinasem*
a II-a (voi) asasinați (să) asasinați asasinați asasinarăți asasinaserăți, asasinaseți*
a III-a (ei, ele) asasinea (să) asasineze asasinau asasina asasinaseră
* Formă nerecomandată

asasină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asasi asasina
plural asasine asasinele
genitiv-dativ singular asasine asasinei
plural asasine asasinelor
vocativ singular asasină, asasino
plural asasinelor