ARUNCĂTÚRĂ,aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanță la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. O aruncătură de băț = (foarte) aproape. 3. (Rar) Săritură. – Arunca + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
ARUNCĂTÚRĂ ~if. 1) v.A ARUNCA. 2) Distanță la care ajunge un obiect aruncat. ◊ O ~ de băț foarte aproape. Dintr-o ~ de ochi dintr-o privire; dintr-o dată; repede. /a arunca + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
ARUNCĂTÚRĂ,aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. ♦ Distanța la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. La o aruncătură de băț = (foarte) aproape. 2. (Rar) Săritură. Șanțurile sărite dintr-o aruncătură (DELAVRANCEA). – Din arunca + suf. -(ă)tură. (Sursa: DLRM )
ARUNCĂTÚRĂ s. 1. azvârlitură, zvârlitură, (rar) zvârlet, (Transilv. și Maram.) țipătură. (La o ~ de băț.)2. azvârlitură, izbitură, lovitură, zvârlitură. (~ calului nărăvaș.) (Sursa: Sinonime )
aruncătúră s. f., g.-d. art. aruncătúrii; pl. aruncătúri (Sursa: Ortografic )
aruncătúră f. Lucru aruncat. Modu de a arunca: strașnică aruncătură. Distanța străbătută de un lucru aruncat: o aruncătură de băț. Literă aruncată deasupra rînduluĭ în alfabetu cirilic. Farmece aruncate în care a călcat unu și s' a înbolnăvit, după cum crede prostimea. Aruncătură de ochĭ, uĭtătură (privire) aruncată răpede [!]. (Sursa: Scriban )
