ARTIFÁCT s. n. obiect primitiv făcut de mâna omului. (< engl. artifact) (Sursa: MDN )
artefáct2
sn
Atestare: MDA
Plural: artefacte
Etimologie: (din engleză) artifact
Obiect produs de activitatea umană. (Sursa: MDA )
| artifact substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | artifact | artifactul |
| plural | artifacte | artifactele |
| genitiv-dativ | singular | artifact | artifactului |
| plural | artifacte | artifactelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
