AROGÁNT, -Ă,aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia. (Sursa: DEX '98 )
AROGÁNT ~tă (~ți, ~te)și substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganță; îngâmfat; înfumurat. / (Sursa: NODEX )
AROGÁNȚĂf. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia (Sursa: NODEX )
AROGÁNT, -Ăs.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans]. (Sursa: DN )
AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia]. (Sursa: DN )
AROGÁNT, -Ăadj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans) (Sursa: MDN )
AROGÁNȚĂs. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia) (Sursa: MDN )
AROGÁNT, -Ă,aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță. – Fr. arrogant (lat. lit. arrogans, -ntis). (Sursa: DLRM )
AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia). (Sursa: DLRM )
AROGÁNT adj. v. obraznic. (Sursa: Sinonime )
AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare. (Sursa: Sinonime )
Arogant ≠ modest, simplu (Sursa: Antonime )
Aroganță ≠ modestie (Sursa: Antonime )
arogánt adj. m., pl. arogánți; f. sg. arogántă, pl. arogánte (Sursa: Ortografic )
arogánță s. f., g.-d. art. arogánței (Sursa: Ortografic )
arogánt, -ă adj. (lat. árrogans, -ántis). Obraznic, țanțoș. Adv. În mod arogant. (Sursa: Scriban )
arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie. (Sursa: Scriban )
