AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia. (Sursa: DEX '98 )
AROGÁNȚĂf. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia (Sursa: NODEX )
AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia]. (Sursa: DN )
AROGÁNȚĂs. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia) (Sursa: MDN )
AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia). (Sursa: DLRM )
AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare. (Sursa: Sinonime )
Aroganță ≠ modestie (Sursa: Antonime )
arogánță s. f., g.-d. art. arogánței (Sursa: Ortografic )
arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie. (Sursa: Scriban )