ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante. – Din fr. armistice. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ARMISTÍȚIU s.n. Încetare temporară a ostilităților prin înțelegerea părților în luptă. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. fr. armistice < lat. armistitium < arma – armă, statio – oprire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ARMISTÍȚIU s. n. suspendare temporară a ostilităților. (< lat. armistitium, fr. armistice) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare, prin înțelegerea părților beligerante. [Var.: (înv.) armistíție s. f.] – După fr. armistice. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

armistíțiu s. n. [-țiu pron -țiu] pl. armistíții, art. armistíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

armistíțiŭ n. (din arme și -stițiŭ ca' n interstițiŭ și solstițiŭ; fr. armistice). Pace provizorie. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ARMISTÍȚIU ~i n. Înțelegere dintre părțile beligerante de a înceta temporar operațiile militare. A încheia un ~. [Sil. -țiu] /<lat. armisititium, fr. armistice (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard