ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique. (Sursa: DEX '98 )
ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico]. (Sursa: DN )
ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique) (Sursa: MDN )
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -e, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. – Fr. aristocratique. (Sursa: DLRM )
ARISTOCRÁTIC adj. v. ales. (Sursa: Sinonime )
aristocrátic adj. m. (sil. -cra-), pl. aristocrátici; f. sg. aristocrátică, pl. aristocrátice (Sursa: Ortografic )
aristocrátic, -ă adj. (vgr. aristokratikós). Care ține de aristocrație. Adv. În mod aristocratic. (Sursa: Scriban )
ARISTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aristocrație; propriu aristocrației. /<fr. aristocratique (Sursa: NODEX )
| aristocratic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | aristocratic | aristocraticul | aristocratică | aristocratica |
| plural | aristocratici | aristocraticii | aristocratice | aristocraticele |
| genitiv-dativ | singular | aristocratic | aristocraticului | aristocratice | aristocraticei |
| plural | aristocratici | aristocraticilor | aristocratice | aristocraticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
