ARHEOLÓG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și f. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologue. (Sursa: DEX '98 )
ARHEOLÓG, – Ă s.m. și f. Specialist în arheologie. [< fr. archéologue]. (Sursa: DN )
ARHEOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în arheologie. (< fr. archéologue) (Sursa: MDN )
ARHEOLÓG, arheologi, s. m. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Fr. archéologue. (Sursa: DLRM )
ARHEOLÓG s. (înv.) anticar. (Specialistul în arheologie se numește ~.) (Sursa: Sinonime )
arheológ s. m. (sil. -he-o-), pl. arheológi (Sursa: Ortografic )
arheológ, -oágă s. (vgr. arhaiológos). Cel care se ocupă de arheologie. V. anticar. (Sursa: Scriban )
ARHEOLÓG ~gi m. Specialist în arheologie. [Sil. -he-o-] /<fr. archéologue (Sursa: NODEX )
arheológă s. f. (sil. -he-o-), g.-d. art. arheológei; pl. arheológe (Sursa: Ortografic )
| arheolog substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | arheolog | arheologul | arheologă | arheologa |
| plural | arheologi | arheologii | arheologe | arheologele |
| genitiv-dativ | singular | arheolog | arheologului | arheologe | arheologei |
| plural | arheologi | arheologilor | arheologe | arheologelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
